Veveriţa zburătoare (Sugar glider) – Partea a II-a

(02.05.2012) Protocoale de diagnostic şi tratament

Dr. Mădălina Popescu – medic veterinar, București

Afecţiunile întâlnite în patologia veveriţelor zburătoare au, de cele mai multe ori, două puncte de plecare: 1) neglijenţasau neştiinţa proprietarilor (dietă neadecvată, manipulare greşită, suprapopularea cuştilor, etc); 2) mascarea simptomelor: veveriţele zburătoare au tendinţa de a masca stările de boală, ceea ce conduce la diagnosticarea târzie a afecţiunilor.

Sugar glider

Simptome generale

În ciuda dificultăţii de identificare a stărilor patologice în cazul acestei specii, există câteva simptome generale care trădeaza o alterare a stării de sănătate.

  • Letargie
  • Pierderea/creşterea în greutate nejustificată
  • Modificarea apetitului
  • Modificarea temperaturii corporale
  • Modificarea comportamentului
  • Urechi îndreptate în jos
  • Deshidratare

Protocoale de diagnostic

Paralizia membrului posterior (HLP)

Majoritatea proprietarilor vor presupune existenţa HLP ori de câte ori un sugar glider va prezenta imobilitatea membrelor posterioare.

Acest simptom poate apărea, însă, în afară de cazul HLP-ului, în majoritatea traumelor la nivelul membrelor sau chiar în cazul infestarii parazitare interne. Astfel, diagnosticul diferenţial între aceste afecţiuni este absolut necesar.

Examene paraclinice:

  • Examen radiologic al întregului schelet;
  • Urocultura – infecţiile bacteriene pot spolia calciul de la nivel osos, conducând la instalarea HLP;
  • Examen coproparazitologic (inclusiv Giardia) – infestările parazitare conduc la pierderi masive de calciu, fragilizând astfel scheletul.

Convulsiile

Sunt cunoscute până în prezent 4 cauze asociate convulsiilor:

  • Deshidratarea;
  • Hipoglicemia – sugar glider-ii prezintă un metabolism accelerat, fiind predispuşi la apariţia convulsiilor atunci când se trezesc şi devin activi;
  • Bolile cronice;
  • Convulsiile neurogene – atunci când nu se poate stabili o altă cauză pentru convulsii, iar acestea se manifesta repetitiv, se poate vorbi despre convulsii cu o etiologie neurologică. Majoritatea acestor crize sunt declanşate de stări precum stresul sau anxietatea.
  • Examene paraclinice:
  • examen coproparazitologic;
  • trecerea în revistă a dietei generale şi aflarea timpului scurs de la ultima masă;
  • evaluarea gradului de deshidratare;
  • urocultura;
  • hemoleucograma şi examenul biochimic al sângelui.

Toaletarea excesivă a feţei/cozii

Adesea, toaletarea excesivă este pusa pe seama stresului, fără o investigare medicală amănunţită a acestui comportament.

Animalul va prezenta un comportament modificat, concentrat pe lingerea/perierea capului şi a cozii – astfel vor apărea zone cu blana rară, dar fără iritaţie la nivelul tegumentului.

În aceste situaţii este necesară obţinerea unei anamneze exacte:

  • schimbări de mediu survenite recent (cum ar fi mutarea în altă locuinţă);
  • modificări ale comportamentului, inclusiv apetit/joacă;
  • introduceri recente ale unor alte exemplare în aceeaşi cuşcă;
  • sunete care pot însoţi urinarea/defecarea (sunete asemănătoare şuieratului, emise în timpul urinării sau al defecării, sunt asociate cu infecţii ale tractului urinar sau constipaţii).
  • Examene paraclinice:
  • examen clinic general;
  • examen coproparazitologic;
  • urocultura.

Deshidratarea

În cazul veveriţelor zburătoare, deshidratarea reprezintă un simptom sau o consecinţă secundară unei afecţiuni preexistente.

Cauzele frecvente ale deshidratării sunt:

  • infestare cu ecto/endo paraziţi;
  • HLP;
  • infecţii bacteriene/virale;
  • luxaţii, fracturi;
  • insuficienţă renală;
  • supraîncălzire.

Examene paraclinice:

  • examen coproparazitologic;
  • urocultură;
  • examen radiologic;
  • hemoleucograma şi examen biochimic al sângelui.

Protocoale de tratament – Medicaţie

Endoparazitism

În cazul veveriţelor zburătoare, este frecvent parazitismul cu:

  • Giardia spp.;
  • Eimeria spp.;
  • Strongylus spp.;
  • Athesmia spp. (Fam. Dicroceliidae);
  • Nematode.

Tratamentul include medicaţie antiparazitară precum şi igienizarea şi dezinfectarea zilnică a cuştii. Dacă animalul infestat provine dintr-o colonie, toţi indivizii vor fi trataţi concomitent.

Tratamentul medicamentos se poate realiza cu Metronidazol sau Panacur timp de 7-10 zile. În cazul infestării cu Giardia spp., medicaţia se va administra timp de 3 zile, urmate de 3 zile de pauză, apoi încă 3 zile de medicaţie.

Managementul durerii

Veveriţele zburătoare sunt animale foarte sensibile la factorii de stres, iar durerea, în cazul acestei specii, conduce în marea majoritate a cazurilor la automutilare.

Sub acţiunea stimulului dureros, vor roade zona afectată, ceea ce va conduce la amplificarea durerii, deci vor fi stimulaţi să continue, să roadă acea zonă. Este un cerc vicios ce escalează rapid, conducând la moartea animalului, în absenţa intervenţiei medicale.

Medicaţia antialgică de tipul Butorfanolului sau Meloxicamului trebuie administrată pe o durată de minim 5 zile. Este considerată necesară în situaţii precum:

  • infecţii ale tractului urinar;
  • infecţii ale marsupiului;
  • răni/infecţii ale membrelor/cozii;
  • prolaps/infecţii peniene;
  • postoperator, indiferent de intervenţia chirurgicală efectuată.
Îngrijire pre şi post operatorie

Această specie posedă un metabolism intens, astfel că regulile generale preoperatorii nu se aplică. Încetarea administrării de hrană/apă inaintea intervenţiei chirurgicale nu este oportună, deoarece scăderea glicemiei conduce la apariţia convulsiilor.

Monitorizarea post-operatorie este absolut necesară, deoarece imediat după trezire, glider-ii vor începe să roadă absolut orice vor gasi în apropiere (stimulaţi de durere), inclusiv propriile membre.

Se va începe administrarea medicaţiei antialgice, concomitent cu montarea unui guler dur, adaptat ca marime (cele pentru păsări sunt ideale, dar se poate fabrica un astfel de guler chiar şi dintr-un film radiografic).

Medicaţie

Produs   
Doză   
Administrare   
Interval între administrări
Acepromazina (A) + Ketamina (B)(A)10 mg/kg
(B)10 mg/kg
SC
SC

Acepromazina (A) + Butorfanol (B)(A)1.7 mg/kg
(B)1.7mg/kg
PO
PO

Adrenalina0.003 mg/kgIV
Amoxicilina30 mg/kgPO, IM24 h
Atropina0.01 – 0.02 mg/kgSC,IM
Butorfanol0.1 – 0.5 mg/kgIM6-8 h
Calciu (gluconat)100 mg/kgSC12 h X 3-5 zile
Calciu (lactat)7 mg/kgIM
Cefalexin30 mg/kgPO, SC24 h
Ciprofloxacin10 mg/kg

Clindamicin5-11 mg/kgPO
Dexametazona0.1-0.6 mg/kg (alergii, antiinflamator)
0.5-2 mg/kg (soc)
SC,IM,IV
Diazepam0.5-1 mg/kg
1-2 mg/kg
IM
PO

Enrofloxacin5 mg/kgIM,PO,SC12 h
Fenbendazol (Panacur)20-50 mg/kgPO24 h x 3 zile
Furosemid2-4 mg/kg

Griseofulvin20 mg/kg
24 h
Haloperidol0.15 mg/kgPO
24 h
Ivermectin0.2 mg/kgPO,SC
Lidocaina<10mg/kg

Lincomicina30 mg/kgIM,PO12 h
Meloxicam0.1-0.2 mg/kg
PO12 h
Metronidazol25 mg/kgPO12h X 7-10 zile
Metoclopramid0.05 mg/kgPO,SC8 h
Nystatin0.02 ml/kg (concentratie 100 000 UI/ml)
PO12 h
Pirantel (Combantrin)14.4 mg/kgPO
Prednisolon0.1-0.2 mg/kgIM,SC,PO24 h
Synulox12.5 mg/kgPO,SC24 h
Sulfmetoxazol15 mg/kgPO12 h X 7-10 zile
Vitamina A500-5000 UI/kgIM
Vitamina B complex0.02 – 0.2 ml/kg
SC,IM

Vitamina E10 UI/kg



Mai multe Ştiri

Veveriţa zburătoare (Sugar Glider); Bildquelle: Joe McDonald

Veveriţa zburătoare (Sugar Glider) – Partea I: Prezentare Generală

Necunoscute până de curând în România, veveriţele zburătoare reprezintă, încă, un animal de companie exotic destul de rar în ţara noastră
Citește mai mult


Revista

13.11.

Companii

Internaţional

Literatură