Afecțiunile oncologice ale glandei mamare la cățea

(26.03.2012) Afecțiunile oncologice ale glandei mamare la cățea sunt o problemă curentă în ziua de azi, fiecare medic veterinar de animale de companie confruntându-se cu astfel de cazuri în mod frecvent.

De cele mai multe ori, proprietarii își aduc animalele la medicul veterinar mult mai târziu, după observarea apariției primelor semne locale.

Std. Cristina Leonte-Andone, Dr. Bogdan-Alexandru Viţălaru

Factori în apariţia tumorilor mamare

Afecțiunile oncologice ale glandei mamare la cățea Pacientul clasic este reprezentat de o femelă în vârstă, intactă din punct de vedere sexual sau sterilizată, cu una sau mai multe tumori palpabile la nivelul lanțurilor mamare.

Din cele de mai sus se pot evidenția doi dintre cei mai importanți factori de risc în apariția tumorilor mamare la cățea: vârsta și expunerea hormonală. Alături de aceștia, alți factori de risc sunt: rasa, alimentația și obezitatea. 

În ceea ce privește vârsta, studiile realizate au determinat o incidență crescută începând cu vârsta de 8 ani, majoritatea autorilor raportând un interval mediu de vârstă cuprins între 8 și 11 ani, indicând că aceasta este o boală malignă a câinilor de vârstă mijlocie și a celor de vârstă înaintată.

Expunerea hormonală timpurie este o sursă importantă și una din cauzele dezvoltării tumorilor mamare la cățea. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că realizarea unei ovariohisterectomii înainte de primul ciclu de călduri reduce riscul de apariție a tumorilor mamare (risc de doar 0,5 %), în comparație cu ovariohisterectomia realizată în perioada dintre primul și al doilea ciclu estral sau după al doilea ciclu estral (risc cuprins între 8% și 26%). De asemenea, expunerea exogenă la doze farmacologice de hormoni, atât estrogeni, cât și progesteroni, este asociată cu un risc mărit de apariție a tumorilor mamare.

Rase predispuse

Tumorile mamare pot apărea la orice femelă din orice rasă, dar anumiţi indivizi şi anumite rase, precum rasele pitice şi de jucărie, sunt în mod constant suprareprezentante în studiile epidemiologice.

Unii câini din rasele de talie mare prezintă, de asemenea, un risc crescut de tumori mamare; aceste raportări variază într-o oarecare măsură în funcţie de provenienţa acestor studii, dar majoritatea raselor în mod constant enumerate sunt English Springer Spaniel, Brittany, Cocker Spaniel, Setter Englezesc, Pointer, Ogarul Afgan şi Ciobănescul German, în comparaţie cu rasele de talie mai mică precum Poodle pitic, Bichon Maltese, Chihuahua, Beagle, Dachshund, West Highland White Terrier, Yorkshire Terrier şi Bichon Frise.

Aceste studii arată că riscul pentru tumori mamare este asociat cu unele rase şi, prin urmare, probabil cu o componentă genetică. În ceea ce privește alimentația și obezitatea, un studiu recent a descoperit o asociere între dietă şi riscul de cancer mamar: câinii hrăniţi cu o alimentaţie cu conţinut ridicat de carne roşie şi câinii care sunt supraponderali la vârsta de un an, sunt mai susceptibili de a dezvolta tumori mamare şi afecţiuni displazice. Aceste studii au arătat că efectul obezităţii asupra riscului de dezvoltare a cancerului mamar este mai puternic în primul an din viaţa unui câine.

Diagnosticul si stadializarea

Din punct de vedere clinic, cele mai frecvent afectate sunt cele două perechi de glande mamare ingvinale, glandele mamare axilare fiind rar implicate într-o primă fază.

Tumorile mamare sunt relativ ușor de detectat la examenul clinic, apărând de regulă ca una sau mai multe formațiuni palpabile la nivelul glandelor mamare.

Acestea pot fi de dimensiuni mici sau mari, imobile sau mobile, ulcerate, unice sau multiple. Limfonodurile pot fi sau nu mărite în volum, iar semne ale bolii sistemice ca o cauză a metastazării la distanţă sunt rare (o excepție este însă carcinomul mamar inflamator, întâlnit extrem de rar, dar foarte agresiv).

 Diagnosticul și stadializarea tumorilor mamare trebuie să cuprindă o anamneză detaliată și un examen fizic complet, incluzând palparea cu atenție a glandelor mamare.

Cu toate acestea, în general, majoritatea câinilor cu tumori mamare sunt clinic sănătoşi, cu excepţia celor cu boala într-un stadiu avansat şi a celor cu carcinoame mamare inflamatorii, care sunt de obicei afectaţi sistemic şi pot prezenta modificări la analiza sângelui, precum coagulopatii, în conformitate cu metastazele şi boala sistemică.

Examenele suplimentare sunt de ajutor în evaluarea sistemică a pacientului:

  • hematologie, biochimie și analiză urinară -  mulţi dintre pacienţii cu cancer prezintă anemie moderată normocitară neregenerativă în asociere cu boala cronică; tumorile mamare infectate pot duce la creşerea numărului de neutrofile; scăderea numărului de trombocite, tendinţa la sângerare şi creşterea timpului de coagulare ar trebui să atenţioneze clinicianul în privinţa apariţiei coagulării intravasculare diseminate; biochimia serologică şi analiza urinei pot indica disfuncţii organice, care ar putea fi asociate sau nu cu tumora primară;
  • examenul imagistic - radiografiile abdominale şi toracice sunt necesare pentru a indica prezenţa bolii metastatice. Sunt esenţiale în principal radiografiile toracice cu incidenţă laterală dreaptă, stângă şi ventrodorsală, pentru a determina cu exactitate metastazele, luându-se în considerare faptul că zona de elecţie a metastazelor este reprezentată de pulmoni. Cu toate acestea, s-a constatat prezenţa metastazelor şi la nivelul altor organe: ficat, oase, pancreas, rinichi, ovare, uretră. Ecografia abdominală este extrem de folositoare pentru evaluarea viscerelor abdominale atunci când se suspectează metastazarea la acest nivel;
  • diagnosticul anatomo-patologic – diagnosticul histopatologic si diagnosticul citologic rămân metodele de bază, cu ajutorul cărora se pune un diagnostic de certitudine al tumorilor mamare, după exereza chirurgicală a acestora.

Stadializarea tumorilor mamare se realizează conform standardului TNM (tumoră, noduli limfatici, metastaze), pentru aceasta fiind necesară colectarea şi înregistrarea informaţiilor privind dimensiunile tumorii, statusul limfonodulilor şi prezenţa metastazelor.

Tratament

Tratamentul afecțiunilor oncologice ale glandei mamare: tratamentul de elecție pentru majoritatea tumorilor mamare rămâne exereza chirurgicală (excepție fac afecțiunile neoperabile precum carcinomul inflamator și metastazele la distanță). Rezecţia completă şi timpurie, precum şi examinarea microscopică a probei, sunt extrem de importante.

Amânarea intervenţiei chirurgicale duce la mărirea în volum a tumorii şi îndepărtarea acesteia cu dificultate. Mărimea rezecţiei chirurgicale este dată de dimensiunile, gradul de infiltrare şi localizarea tumorii, numărul formaţiunilor tumorale şi statusul limfonodurilor regionale. Tratamentele asociate cu excizia chirurgicală sunt: chimioterapia și/sau terapia hormonală (utilizată des în tratamentul tumorilor mamare la femeie), radioterapia, imunoterapia.

Asocierea cu chimioterapia poate avea efecte benefice, dacă se consideră că excizia chirurgicală nu a fost completă sau dacă histopatologia sugerează că este vorba de o tumoră foarte agresivă. Utilizarea medicamentelor antiestrogenice la câine este încă experimentală iar efectele benefice, cotroversate. În concluzie, modalitatea principală de tratament al neoplasmelor mamare rămâne excizia chirurgicală.

Bibliografie

“Development, Anatomy, Histology, Lymphatic Drainage, Clinical Features, and Cell Differentiation Markers of Canine Mammary Gland Neoplasms” - K. U. Sorenmo, R. Rasotto, V. Zappulli and M. H. Goldschmidt


Mai multe Ştiri

Caine_cancer

Câinii ajută în cercetarea cancerului la sân

Cancerul glandelor mamare la câini este similar cu cancerul mamar la oameni. Din acest motiv, metodele de tratament folosite de către oameni sunt des folosite și la câini. De asemenea, cunoștințele științifice dobândite din studiul tumorilor mamare canine pot fi importante și pentru medicina umană.
Citește mai mult

Dementa_canina

Demența descoperită la câinii bătrâni din Japonia

Cercetările desfășurate în Japonia au sugerat că o proporție semnificativă de câini suferă de o formă de demență.
Citește mai mult

caine

Norme de conduită în terapia antimicrobiană la câine

Utilizarea responsabilă a agenților antimicrobieni conservă și optimizează eficacitatea substanțelor antimicrobiene și reduce la minim selecția bacteriilor rezistente la substanțe antimicrobiene, protejând astfel sănătatea publică și sănătatea animală.
Citește mai mult

cocker

Oamenii de știință au investigat procesele moleculare pentru terapia cancerului la câini vizați

Ca și oamenii, câinii pot face cancer. Oamenii de știință  de la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena explorează acum baza moleculară a cancerului progresiv în liniile celulare canine.
Citește mai mult

Preşedintele ANSVSA, dr. Vladimir Mănăstireanu, continuă seria acţiunilor de promovare a strategiei pentru gestionarea câinilor fără stăpân din România şi de identificare de noi parteneri #

Întâlnire a preşedintelui ANSVSA cu reprezentanţi ai organizaţiilor de protecţie a animalelor din Austria

Preşedintele ANSVSA, dr. Vladimir Mănăstireanu, continuă seria acţiunilor de promovare a strategiei pentru gestionarea câinilor fără stăpân din România şi de identificare de noi parteneri şi de soluţii cât mai eficiente, care să vină în sprijinul rezolvării acestei situaţii
Citește mai mult

Loja prostatică după închiderea parenchimului prostatic; Bildquelle: Bogdan Alexandru VIŢĂLARU

Rezecția parțială intrcapsulară a adenomului de prostată cu ablația totală a uretrei intraprostatice la câine

Rezecția parțială intracapsulară a adenomului de prostată cu ablația totală a uretrei intrapostatice și menținerea continenței urinare la câini este o intervenție ce prezintă un grad ridicat de dificultate și este efectuată în cazuri severe, blocaje acute ale tranzitului digestiv sau urinar, consecutiv măririi în volum a prostatei
Citește mai mult

Sindromul fetusului unic; Bildquelle: Asist. univ. Dr. Alexandru Viţălaru

Sindromul fetusului unic

De-a lungul timpului, odată cu evoluţia mijloacelor şi metodelor de investigaţie paraclinică, atenţia clinicienilor s-a îndreptat pe una din cele mai des întâlnite cauze ale inerţiei uterine primare, respectiv prezenţa unui singur fetus, supradimensionat, în uter, respectiv, aşa cum a fost denumit de către Jackson, 2004, “sindromul fetusului unic“, “single puppy syndrome”
Citește mai mult

Talia contrastanta si speranța de viață la câine; Bildquelle: Thomas Köllner

Talia contrastanta si speranța de viață la câine: de ce câinii de talie mare mor mai tineri

Câini de talie mare au o speranța de viața mai mica decât cei de talie mica, deoarece procesele de îmbătrânire se petrec mai repede. Aceasta este concluzia unui studiu recent de la Universitatea din Goettingen, care a fost efectuat luând in studiu date de la mai mult de 50.000 de câini, aparținând la 74 de rase diferite
Citește mai mult

Revista

Companii

Internaţional

Literatură