Dermatitele alergice alimentare - Studiu de caz

(12.01.2012) În cele ce urmează vom prezenta schematic, sub formă tabelară cazurile clinice urmărite în studiul nostru din punct de vedere al: speciei, rasei, vârstei şi sexului (vezi tabelul nr 1).

Studiu realizat la Cluj-Napoca 2010, Dr. Cristian Popovici, Dr. Dan Urcan

Apoi, pentru a avea o imagine mai clară asupra incidenţei dermatitei alergice de hipersensibilizare la cele două specii studiate, a sexului pacienţilor, precum şi a vârstei la care a apărut aceasta, s-a recurs la reprezentarea sub formă de grafice.

Datorită varietăţii foarte mari a raselor de câini întâlnite în studiu, nu s-a putut folosi această reprezentare şi în cazul rasei (rasa de câini mai frecvent afectată a fost Dobermannul în număr de 2 cazuri, iar la pisici a fost rasa comună europeană).


Tabel nr 1: Prezentarea pacienţilor în funcţie de specie, rasă, vârstă şi sex

După cum se observă în graficul numărul 1, cazurile mai frecvent întâlnite au fost la specia canină (84% ), faţă de numai 16% la specia felină.

Acest aspect este diferit de cele întâlnite în literatura de specialitate la care dermatita de hipersensibilizare alimentară este pe locul doi ca frecvenţă dintre bolile de hipersensibilizare întâlnite la feline. Acest fapt se poate datora numărului mai mare de pacienţi canini decât felini.

Graficul nr 1: Frecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de specie, la cazurile luate în studiu
Graficul nr 1: Frecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de specie, la cazurile luate în studiu

În graficul numărul 2 se observă o incidenţă mai mare a cazurilor de dermatită de hipersensibilizare alimentară la femele decât la masculi.

Din nou acest aspect nefiind semnalat în literatura de specialitate din care reiese că sexul nu prezintă predispoziţie în apariţia acestei boli.

Graficul nr 2: Fecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de sex la cazurile studiate
Graficul nr 2: Fecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de sex la cazurile studiate

În ceea ce priveşte graficul numărul 3, din care se observă o predispoziţie de apariţie a acestei boli la câinii cu varstă peste 2 ani, acest aspect fiind total diferit de cel relatat de literatura de specialitate în care se specifică faptul că această boală afectează mai frecvent tineretul.

Din nou, acest aspect se poate datora numărului mai mare de animale prezentate la consultaţie cu vârsta peste 2 ani sau ignorării simptomelor de prurit de către proprietari.

Graficul nr 3: Fecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de vârsta la cazurile studiate
Graficul nr 3: Fecvenţa apariţiei reacţiei de hipersensibilizare alimentară în funcţie de vârsta la cazurile studiate

Din punct de vedere al tabloului clinic, manifestările cutanate sunt prezentate în tabelul numărul 2. Pentru a putea fi urmărite mai bine simptomele cutanate, se preferă, de asemenea, o reprezentare grafică care este mult mai sugestivă (vezi grafic nr .4).

După cum se observă în acest grafic, cele mai frecvente simptome cutanate sunt: pruritul şi alopecia (cu o frecvenţă de 15 cazuri), urmate de otită(cu o frecvenţă de 8 cazuri), eritem(cu o frecvenţă de 7 cazuri) şi hiperplazia glandelor perianale(cu o frecvenţă de 6 cazuri).

Cele mai rare simptome cutanate sunt: lichenificarea (cu o frecvenţă de 3 cazuri), dermatita miliară(cu o frecvenţă de 2 cazuri) - aspect datorat faptului că aceasta este o leziune carcateristică în reacţiile de hipersensibilitate a pisicilor, care au fost numai 3 cazuri şi hiperpigmentarea(cu o frecvenţă de 2 cazuri). Reacţiile de hiperpigmentare şi lichenificare, sunt leziuni secundare care apar în urma evoluţiei îndelungate a bolii, fiind normal să aibă o incidenţă mai scăzută.

În tabelul numarul 3 sunt reprezentate schematic tipul de proteină la care s-a observat apariţia dermatitei alergice de hipersensibilizare alimentară. Pentru o identificare mai uşoară a tipului de proteină implicată mai frecvent în apariţia reacţiei de hipersensibilizare alimentară, este prezentat graficul numărul 5.

După cum se observă în acest grafic, cele mai frecvente tipuri de proteină implicate în reacţiile de hipersensibilizare sunt: vita, porcul(7 cazuri), pui (3 cazuri), ou, peşte, miel(1 caz), lapte (0 cazuri). 


Tabel nr 2: Semnele cutanate prezente la pacienţii luaţi în studiu - Legendă: cu x s-a marcat prezenţa manifestării clinice cutanate

Grafic nr 4: Reprezentarea frecvenţei apariţiei leziunilor de hipersensibilitate alimentară la cazurile luate în studiu
Grafic nr 4: Reprezentarea frecvenţei apariţiei leziunilor de hipersensibilitate alimentară la cazurile luate în studiu

Acest aspect confirmă şi faptul de neapariţie a reacţiei de tip încrucişat dintre proteina de vită şi proteina din lapte(câinii care sunt alergici la carnea de vită nu prezintă alergie la lapte).

Se observă că pot exista reacţii de hipersensibilizare chiar şi la carnea de miel, peşte ţi ou, cu toate că aceste tipuri de cărnuri sunt des utilizate ca sursă principală de proteină în dietele industriale(Acana lamb&rice, Acana salmon&potatoe, Eukanuba FP, Hill`s Egg&rice etc.).

De aceea, întotdeauna este bine să se alterneze minim două tipuri de diete în cazul apariţiei unui rezultat dubios la dieta de eliminare sau să se utilizeze o dietă cu proteine hidrolizate cu greutate moleculară mai mică de 10.000 de daltoni-cu toate că pentru aceste diete nu există încă studii independente privind eficacitatea acestora.


Tabel nr 3: tipurile de proteină la care s-au observat manifestările reacţiei de hipersensibilitate alimentară - Legendă: x tipul de proteină la care s-a constatat reacţia de hipersensubilitate

Grafic nr. 5: Reprezentarea procentuală a tipurilor de proteină implicate în declanşarea reacţiilor de hipersensibilitate alimentară
Grafic nr. 5: Reprezentarea procentuală a tipurilor de proteină implicate în declanşarea reacţiilor de hipersensibilitate alimentară

Din punct de vedere al tipului de proteină folosit în dieta de eliminare sunt prezentate cazurile clinice în tabelul numărul 4. Pentru a se observa tipurile de proteină mai des utilizate în cadrul dietei de eliminare, este prezentat schematic graficul numărul 6.

Din acesta reiese că cel mai frecvent folosit tip de proteină este cea de peşte(7 cazuri), urmată de cea de miel (5 cazuri) şi pui (3 cazuri). Carnea de vită fiind utilizată la un singur caz, deoarece după cum s-a constatat în graficul numărul 5, este una dintre cele mai alergogene proteine la câine.

La cele 3 cazuri de pisici suferind de dermatită de hipersensibilitate alimentară, s-a folosit în dieta de eliminare proteina hidrolizată de pui, conţinută în Royal Canin hypoalergenic; deoarece la aceste cazuri este foarte greu să se stabilească un tip de proteină nou pentru hrana gătită în casă (hrana industrială pentru pisici conţinand frecvent diferite amestecuri de carne de pui, peşte, miel, vită, ou şi lapte).

    La câine o dietă gătită în casă este mult mai uşor de realizat, deoarece după cum s-a observat în tabelul numărul 4, carnea de peşte este destul de rară în hrana industrială uscată utilizată mai frecvent. Aceasta, alături de costul relativ similar cu cel al cărnii de vită şi de pui, o face accesibilă în cadrul dietei de eliminare la specia canină.


Tabel nr 4: tipurile de proteină recomandate în dietele de eliminare - Legendă: x tipul de proteină care s-a folosit în cadrul dietei de eliminare

Grafic nr. 6: prezentarea schematică a tipurilor de proteină folosite în dietele de eliminare
Grafic nr. 6: prezentarea schematică a tipurilor de proteină folosite în dietele de eliminare

După cum se observă, în graficul numărul 7, timpul de răspuns, adică dispariţia totală a simptomelor dermatitei alergice de hipersensibilizare alimentară, variază de la 6 săptămâni la 12 săptămâni. Această durată este similară cu cea citată în literatura de specialitate, ca şi durată minimă (6 săptămâni), în schimb durata maximă este mai mică (după unii autori – Carlotti 2002 este de 14 săptămâni). Din acelaşi grafic reiese că majoritatea cazurilor (9 cazuri) au prezentat un timp de răspuns de 10 săptpmâni, care este şi durata medie a timpului recomandat pentru dieta de eliminare.

Graficul nr. 7: reprezentarea schematică a timpului de răspuns (dispariţia totală a simptomelor), la cazurile luate în studiu la dieta de eliminare
Graficul nr. 7: reprezentarea schematică a timpului de răspuns (dispariţia totală a simptomelor), la cazurile luate în studiu la dieta de eliminare

Concluzii

  • majoritatea dietelor industriale utilizate în hrana câinilor, conţin ca sursă de proteină carnea de pui, iar ca sursă de carbohidraţi orezul sau alte cereale. Acest aspect se păstrează şi în cazul dietelor pentru pisici, însă la acestea se constată un amestec al cărnii de pui cu diferite alte tipuri de proteine(inclusiv cele vegetale).
  • majoritatea dietelor industriale de eliminare pentru câini conţin carne de peşte ca singur tip de proteină, iar ca sursă de carbohidraţi: cartoful sau orezul. Pentru pisică dieta industrială conţine proteină hidrolizată de pui.
  • din punct de vedere al procentului de proteină şi necesarului de vitamina E, numai Acana salmon&potatoe corespund necesarului de factori nutriţionali cheie necesari regenerării pielii şi firelor de păr stabiliţi de către M.S. Haund 2000
  • dermatita alergică de hipersensibilizare afectează în special specia canină (mai rar cea felină), sexul feminin fiind mai predispus. Vârsta la care această boală este mai frecvent diagnosticată este de peste 2 ani de zile.
  • cele mai frecvente simptome cutanate ale dermatitei alergice de hipersensibilitate alimentară sunt: pruritul, alopecia, otita şi eritemul la specia canină, iar la specia felină este dermatita miliară.
  • cele mai alergogene tipuri de proteine sunt cele conţinute în carnea de vită, porc, urmată de pui şi ou
  • tipul de proteină care determină cele mai puţine reacţii de hipersesibilitate alimentară este cel de peşte urmat de cel de miel
  • durata minimă a timpului de răspuns (dispariţia completă a simptomelor dermatitei alergice de hipersensibilitate alimentară) este de 6 săptămâni, iar cea maximă este de 12 săptămâni (cu o medie de 10 săptămâni, la 9 cazuri)


Mai multe Ştiri

Hohenheim

Fosforul și sănătatea animalelor: un nou grup de cercetători de la Universitatea Hohenheim

Fosforul este un nutrient indispensabil oamenilor, animalelor și plantelor. Dar, fermele nu pot satisface de obicei această nevoie a animalelor dându-le doar hrană pe bază de plante.
Pentru a compensa, fermierii adaugă fosfor la nutriția animalelor.
Citește mai mult

Universitatea Konstanz

Biologii de la Universitatea din Konstanz studiază principiile care stau la baza mișcărilor colective a babuinilor

 Cum reușesc babuinii să coordoneze mișcările grupului lor? Biologii de la Universitatea din Konstanz studiază aceste organisme în sălbăticie pentru a afla care sunt regulile comportamentale pe care le folosesc babuinii atunci când interacționează.
Citește mai mult

King Cobra

Primul simpozion internațional „Regele Cobra" 2017

 În perioada 6 -7 Octombrie 2017, Fundația Herpetofauna Olanda, în colaborare cu Edupet Education, va organiza primul simpozion internațional de acest fel despre unul dintre cei mai veninoși șerpi de pe pământ.
Citește mai mult

UZH

Cea mai mare parte a mamiferelor au o durată de viață mai mare în grădinile zoologice

Viața în sălbăticie prezintă riscul de prădare, lipsa de hrană, climatul aspru și o concurență semnificativă. Animalele din grădinile zoologice, din contră, sunt protejate de aceste pericole. Cercetătorii UZH au făcut parte din echipa internațională care a studiat peste 50 de specii de mamifere pentru a stabili dacă animalele trăiesc mai mult în grădinile zoologice decât în sălbăticie.
Citește mai mult

Revista

Companii

Internaţional

Literatură