Boala glandelor suprarenale la dihor: hiperestrogenism si NU hipercorticism

(21.09.2011) Endocrinopatiile reprezintă cel mai mare motiv de îngrijorare pentru proprietarii de dihori. Desi asimptomatice, bolile glandelor suprarenale sau bolile pancreatice contribuie alarmant la cresterea mortalitătii acestei specii.

Dr. Ana Ionescu - www.falconvet.ro

”Teribilii gemeni ai patologiei dihorului : neoplazia suprarenalelor si insulinomul” (John H. Lewington, 2000)

COMPLEXUL BOLILOR GLANDELOR SUPRARENALE

La dihor, afectiunile glandelor suprarenale sunt descrise în felul următor:

- Afectiuni primare ale glandelor suprarenale;
- Formatiuni tumorale ale glandelor suprarenale;
- Endocrinopatii sau boală corticală suprarenaliană;

ig. nr. 1 Dihor diagnosticat cu hiperdrenocorticism  alopecie generalizată
ig. nr. 1 Dihor diagnosticat cu hiperdrenocorticism alopecie generalizată
Termenul general de ”boală a glandelor suprarenale” este folosit când nu există un diagnostic de certitudine, cum ar fi diagnosticarea unui adenom sau adenocarcinom al glandelor suprarenale.

Acest complex al bolilor suprarenaliene la dihor, are la bază creșterea concentratiei hormonilor steroizi, mai exact a precursorilor estrogenici : androstenedion (50-60%), estradiol (90%) si 17-hidroxiprogesteron (50-60%). S-a demonstrat că evaluarea concentratiei de cortizol din sânge nu este un indicator relevant în diagnosticarea afectiunilor glandelor suprarenale la dihor.

Hiperadrenocorticismul la dihor se manifestă prin cresterea concentratiei hormonilor sexuali si nu influentează concentratia de cortizol sau concentratia hormonilor tiroidieni; uneori sunt afectate o serie de enzime biosintetice.

Pentru diagnostic se recomandă evaluarea celor trei hormoni sexuali, deoarece există cazuri în care, estradiolul poate avea concentratii normale, iar ceilalti doi hormoni să aibă valori crescute.

O atentie deosebită se va acorda perioadei din an când dorim evaluarea hormonilor steroizi, deoarece în sezonul de împerechere, un dihor, desi sterilizat, va prezenta anormalităti în ceea ce priveste  concentratia acestor hormoni. Astfel, o femelă evaluată în perioada Februarie-Aprilie poate înregistra valori foarte crescute ale estradiolului, încât poate fi diagnosticată gresit cu boală suprarenaliană.

Patogeneza acestui complex cuprinde si interventia GnRH-ului, LH-ului si FSH-ului. Sub actiunea luminii naturale, GnRH-ul din hipotalamus stimulează secretia LH-ului si FSH-ului din hipofiză.

Dacă nu există niciun semnal al începerii ciclului sexual, activitatea  hormonală rămâne activă la concentratii crescute, moment în care țesutul glandelor suprarenale poate deveni hiperplastic sau poate degenera în adenom/adenocarcinom.

Tratamentul constă în blocarea FSH-ului si LH-ului, care vor opri la rândul lor steroidogeneza. În teorie se consideră că în timpul embriogenezei gonadele si suprarenalele se dezvoltă în aceeasi regiune embrionară si că anumite celule din gonade sunt preluate de către suprarenale si introduse în cortexul lor. În concluzie, sterilizarea timpurie poate declanșa o activitate anormală a acestor celule din interiorul suprarenalelor.

SEMNE CLINICE


fig. nr. 2 Dihor diagnosticat cu hiperdrenocorticism - alopecie cu tendinta de generalizare
- Alopecia : semnul clinic cel mai frecvent întâlnit;
- Prurit generalizat;
- Edematierea vulvei, uneori chiar vaginită;
- Modificarea comportamentului : agresivitate, hiperactivitate;
- Marcarea teritoriului cu urină ; unii indivizi îsi pot consuma propria urină;
- Pierdere în greutate : aspect ”scheletic”,  atrofie musculară, mai ales la nivelul membrelor posterioare;
- Poliurie, polidipsie;

Ștranguria la masculi (este asociată cu chisti prostatici sau periuretrali, deoarece tesutul prostatic este sensibil la actiunea hormonilor sexuali).

Alopecia debutează  la nivelul cozii si se extinde bilateral către trunchi; fără tratament se poate generaliza. Diagnosticul diferential se impune fată de năpârlirea obisnuită, hiperestrogenism primar la masculi sau mastocitom.

Alopecia corelată cu complexul bolilor suprarenaliene apare la sfârsitul iernii sau începutul primăverii. Patogenetic, hiperestrogenismul produce o supresie a foliculilor de păr aflati în faza anagenă, rămânând intacti doar foliculii aflati în fază telogenă.


Dihor diagnosticat cu hiperdrenocorticism - alopecie cu tendintă de generalizare
Initial, blana dihorului se poate deprecia doar pentru perioade scurte de timp si se poate regenera,  în următorul an, însă alopecia reapare, iar după 2-3 ani odată cu instalarea definitivă a bolii, alopecia devine un semn clinic constant.

În cazul masculilor, alopecia apare în lunile Octombrie-Noiembrie si este definitivă, fără tratament, dihorul rămânând fără blană. 

O complicatie gravă este asocierea insulinomului, tabloul clinic fiind completat de hipoglicemie.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul prezumtiv în cazul hiperadrenocorticismului la dihor, se poate baza pe istoricul medical al pacientului, semnele clinice si examenul fizic.

Diagnosticul de certitudine se face pe baza testelor de laborator, ultrasonografie abdominală, laparatomie exploratorie, biopsie si examen histologic.

Pentru diagnostic, măsurarea cortizolului devine utilă, când dorim obtinerea raportului: cortizol urinar : creatinină, raport care înregistrează valori crescute în cazul dihorilor cu tumori ale glandelor suprarenale.

Influenta estrogenului poate fi demonstrată și prin aparitia celulelor metaplazice la nivelul prostatei sau a celulelor scvamoase cornificate de la nivelul mucoasei vaginale.

Din punct de vedere ecografic, se consideră că ecogenitatea si ecostructura nu sunt criterii suficiente pentru a detecta afectarea suprarenalelor, dar dimensiunea acestora reprezintă factorul decisiv pentru diagnostic.

Se consideră că o glandă ce depăseste 4 mm grosime este afectată. 85 % din dihorii diagnosticati cu hiperadrenocorticism au prezentat doar glanda suprarenală stângă afectată, iar diagnosticul histopatologic cel mai des întâlnit a fost adenom adenocortical.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

- Letargie, hipersalivatie, paraplegie pe trenul posterior : insulinom
- Letargie, insuficienta respiratorie, tuse, distensie abdominală : afectiune cardiacă
- Pierdere în greutate, vomă : infectii virale, boli inflamatorii, limfom

FACTORI DE RISC

Sunt incriminti mai multi factori predispozanti pentru hiperadrenocorticism, dar nu s-a demonstrat că unul ar fi declansator; se presupune că o combinatie a acestor factori ar sta la baza aparitiei acestui complex de boli ale glandelor suprarenale la dihor:

- Sterilizarea timpurie;
- Alterarea ciclului zi-noapte, cu efect asupra secretiei de melatonină;
- Alimentatia hipoproteică sau excesul de carbohidrati;
- Vârsta (incidenta maximă la vârsta de 3 ani);
- Consangvinizarea (fond genetic limitat);

TRATAMENT MEDICAMENTOS

- Blocanti ai hormonilor eliberatori de gonadotrofină : Lupron, Suprelorin, Goslerin
- Blocanti ai receptorilor de androgeni : Flutamid, Bicalutamid
- Factori antiadrogeni : Finasterid
- Inhibitori ai aromatazei
- Melatonina : sub formă de implant, picături orale sau comprimate.

CHIRURGICAL

ADRENALECTOMIA TOTALĂ : Suprarenala stângă poate fi exptirpată cu usurintă datorită localizării anatomice.

Dificultăti putem întâmpina în cazul suprarenalei drepte, aceasta fiind foarte aproape de vena cavă ( uneori este necesară sectionarea unei portiuni de ficat). Prognosticul adrenalectomiei la dihori este favorabil.

ADRENALECTOMIA SUBTOTALĂ BILATERALĂ : presupune o înlăturare a 50-60% din tesutul suparenalian.

După  interventia chirurgicală, pacientului trebuie să i se administreze tratament pentru prevenirea hipoadrenocorticismului.

PROFILAXIE

NESPECIFICĂ : sterilizarea dihorilor după vârsta de 6 luni , o alimentatie echilibrată, evitarea detinerii mai multor masculi în acelasi spatiu, expunerea pentru cât mai mult timp la lumina naturală, control periodic la medicul veterinar
 
SPECIFICĂ  : administrarea implantului hormonal cu melatonină sau GnRH imediat poststerilizare ( se administrează anual pentru tot restul vietii pacientului)

BIBLIOGRAFIE

1. Lauren W. Johnson, DVM; Juliet Gladden, DVM; and Kenneth S. Latimer, DVM, PhD Class of 2007 (Johnson), Department of Small Animal Medicine and Surgery (Gladden), and Department of Pathology (Latimer), College of Veterinary Medicine, The University of Georgia Athens, GA 30602-7388 

2. Adrenal Disease in Domestic Ferrets: An OverviewClinical and endocrine responses to treatment with deslorelin acetate implants in ferrets with adrenocortical disease.Wagner RA, Piche CA, Jochle W and Oliver JW. Am J Vet Res, 2005, 66(5) 910-914  
   
3. http://www.vet.uga.edu/VPP/CLERK/johnson/index.php Authored by: Dr. Jeff Rhody, DVM 

4. Adrenal Associated Endocrinopathy in the Domestic Ferret Bruce H. Williams, DVM Diplomate, American College of Veterinary Pathologists

5. FIG. NR. 2 Sandra Mitchell, DVM, DABVP, USA.

6. www. DIHORI.RO

7. Ferret Husbandry, Medicine and Surgery (second edition), John Lewington




Mai multe Ştiri

Hohenheim

Fosforul și sănătatea animalelor: un nou grup de cercetători de la Universitatea Hohenheim

Fosforul este un nutrient indispensabil oamenilor, animalelor și plantelor. Dar, fermele nu pot satisface de obicei această nevoie a animalelor dându-le doar hrană pe bază de plante.
Pentru a compensa, fermierii adaugă fosfor la nutriția animalelor.
Citește mai mult

Universitatea Konstanz

Biologii de la Universitatea din Konstanz studiază principiile care stau la baza mișcărilor colective a babuinilor

 Cum reușesc babuinii să coordoneze mișcările grupului lor? Biologii de la Universitatea din Konstanz studiază aceste organisme în sălbăticie pentru a afla care sunt regulile comportamentale pe care le folosesc babuinii atunci când interacționează.
Citește mai mult

King Cobra

Primul simpozion internațional „Regele Cobra" 2017

 În perioada 6 -7 Octombrie 2017, Fundația Herpetofauna Olanda, în colaborare cu Edupet Education, va organiza primul simpozion internațional de acest fel despre unul dintre cei mai veninoși șerpi de pe pământ.
Citește mai mult

UZH

Cea mai mare parte a mamiferelor au o durată de viață mai mare în grădinile zoologice

Viața în sălbăticie prezintă riscul de prădare, lipsa de hrană, climatul aspru și o concurență semnificativă. Animalele din grădinile zoologice, din contră, sunt protejate de aceste pericole. Cercetătorii UZH au făcut parte din echipa internațională care a studiat peste 50 de specii de mamifere pentru a stabili dacă animalele trăiesc mai mult în grădinile zoologice decât în sălbăticie.
Citește mai mult

Revista

Companii

Internaţional

Literatură